REGIMUL DE CONSOLIDARE A GREUTATII PIERDUTE

PALIER INDISPENSABIL DE TRANZITIE

Iata-ne ajunsi fie la greutatea ideala, adica greutatea stabilita si acceptata la inceputul regimului, fie la greutatea de resemnare acceptata ca un rau bun sau ca o victorie pe jumatate, stiind ca pentru a persevera, implicarea ar fi prea costisitoare si risca sa ameninte edificiul. Timpul constrangerilor puternice a trecut deci, sunteti in sfarsit pe traseul in linie dreapta. Organismul si voi insiva ati facut un efort prelungit, sunteti recompensati, dar va ameninta un imens pericol, triumfalismul. Aveti greutatea dorita, dar aceasta greutate nu va apartine inca. Sunteti in situatia unui calator intr-un tren care intra in gara pentru o scurta oprire intr-un oras necunoscut, dar al carui locuitor va considerati deja, fara sa-l cunoasteti si fara sa fi trait aici. Nimic mai nesigur; trenul poate pleca dintr-un moment intr-altul luandu-va cu sine, dar daca intr-adevar v-ati hotarat sa ramaneti aici, mai este nevoie sa va aduceti si valizele, sa va gasiti o casa, un loc de munca si niste prieteni. La fel este si cu greutatea pe care ati atins-o; aceasta va va apartine cu adevarat daca va veti face timp sa va ocupati de ea si daca-i veti acorda un minim efort necesar pentru a o mentine. Renuntati deci la iluzia care va facea sa credeti ca ati scapat in sfarsit de problemele de greutate si ca puteti ca, incepand de acum, sa reveniti la vechile obiceiuri. Ar fi catastrofal, caci aceleasi cauze duc la aceleasi efecte si nu veti intarzia sa va regasiti greutatea de la care ati pornit. Totusi nu se pune problema de a mentine la nesfarsit acest tip combativ de alimentatie pe care tocmai l-ati urmat.

Cine ar putea accepta asa ceva?

Cresterea in greutate care v-a determinat sa urmati acest regim, mai ales daca era mare sau mai rau, recidivanta, cu siguranta nu era intamplatoare. Indiferent daca era de origine ereditara sau daca era dobandita, ea este inscrisa de acum inainte, asemenea unei informatii memorate intr-un computer, pe hard disk-ul vostru, de unde nu se va sterge. Prin urmare, pe viitor, veti avea nevoie de un mijloc, cel mai putin constrangator, pe care sa-l integrati in modul vostru de viata pentru a lupta impotriva acestei tendinte si pentru a nu va mai ingrasa din nou. Acest mijloc exista si aceasta este tema celei de-a patra faze a planului Protal si a regimului sau de stabilizare ultima. Insa nu ati ajuns inca acolo, intrucat organismul vostru este inca sub efectul constrangerilor regimului urmat in lunile care tocmai au trecut. Sunteti inca un subiect predispus surplusului ponderal, dar aceasta tendinta de a lua proportii este momentan incetinita de reactiile de aparare ale organismului provocate de golirea rezervelor sale. Prin urmare, trebuie sa incepeti sa faceti pace cu corpul vostru care nu asteapta decat ocazia de a-si reface rezervele. Acesta este obiectivul acestui palier de consolidare a greutatii pierdute pe care vi-l propun aici si care, la momentul potrivit, va deschide usa la care viseaza orice persoana care doreste sa fie slaba: stabilizarea definitiva si masura sa minima, ziua saptamanala de siguranta, care va fi tema celui de-al patrulea si ultimului regim al planului Protal. Pentru a fi in stare sa urmati palierul de stabilizare pe care vi-l propun, trebuie sa intelegeti de ce sunteti acum prea vulnerabili, iar corpul vostru prea exasperat si prea expus fenomenului recidivei pentru a trece de aici direct la stabilizarea definitiva. Dupa aceasta scurta si indispensabila explicatie teoretica, vom vedea in detaliu cum trebuie urmat in practica acest palier de consolidare, cu ajutorul caror alimente noi si pentru cat timp.

Fenomenul recidivei

Atunci cand un organism tocmai a pierdut un mare numar de kilograme sub presiunea unui regim eficient, apar mai multe reactii care concura la a-l face sa puna la loc aceste kilograme.

Cum se explica aceste reactii?

Pentru a le intelege trebuie sa stim ce inseamna formarea grasimilor de rezerva pentru un organism normal. Stocarea grasimilor in cadrul unei alimentatii in care aportul este superior consumului este un mijloc simplu de a pune la pastrare un anumit numar de calorii nefolosite pe moment, dar care nu trebuie lasate sa se risipeasca pentru a putea fi folosite ulterior, daca resursele alimentare se vor epuiza. Este modul cel mai simplu pe care natura l-a inventat pentru a stoca si a pastra energia sub forma cea mai concentrata cunoscuta in regnul animal (9 calorii/gram). In zilele noastre, intr-o lume in care hrana este atat de usor accesibila, ne putem intreba cu privire la ratiunile de a fi ale unor asemenea mecanisme. Insa trebuie inca o data sa ne amintim ca structurile noastre biologice nu au fost concepute pentru o astfel de lume; ele sunt adaptate unei epoci in care accesul la hrana era ocazional, intamplator si de fiecare data sub forma recompensei dupa o activitate sau o lupta indarjita. Posesia acestor grasimi, astazi atat de jenante, trebuie ca a insemnat pentru primele fiinte umane un pretios instrument de supravietuire. Altfel spus, un organism a carui programare biologica nu a evoluat deloc de la inceputuri acorda in continuare aceeasi importanta acestor grasimi securizante si asista cu o anumita suferinta la epuizarea lor. Un organism care slabeste isi asuma riscul de a se gasi total lipsit de mijloace in fata celui mai mic incident alimentar. Si de aceea va reactiona, caci se simte biologic amenintat. Iar toate reactiile sale nu vor avea decat acelasi obiectiv unic: sa-si refaca pe cat de repede posibil mare parte din grasimile pierdute. Pentru acest lucru, corpul dispune de trei metode foarte eficiente:

  • Prima consta in declansarea si acutizarea senzatiei de foame, responsabila pentru comportamentul de apetenta fata de hrana, iar aceasta reactie este cu atat mai puternica, cu cat regimul a fost mai frustrant. Pe plan biologic si instinctiv, cea mai mare dintre frustrarile alimentare este cea cauzata de mesele sub forma de pudra, responsabile, atunci cand aceste diete au fost prea exclusive sau prea lungi, de exploziile bulimice si de comportamentele compulsive.
  • A doua metoda folosita de organism consta in reducerea consumului de energie. Cand unei persoane ii scade salariul, prima sa reactie este de a cheltui mai putin. O reactie similara are loc si la nivelul organismelor biologice. De aceea, in cursul regimurilor de slabit, numerosi pacienti se plang ca au devenit frigurosi. Este consecinta reducerii consumului pentru incalzirea corpului. La fel se intampla si cu oboseala, senzatie care are scopul de a face sa-ti treaca cheful de efort inutil. Prin urmare, orice activitate in plus devine apasatoare, si fiecare gest se efectueaza cu incetinitorul. Memoria si travaliul intelectual, mari consumatoare de energie, se resimt la randul lor. Nevoia de odihna si de somn, surse de economisire, devine mai imperioasa, parul si unghiile cresc mai incet. Pe scurt, pe parcursul unui regim prelungit de slabit, organismul hiberneaza pentru a se adapta.
  • In cele din urma, a treia reactie a organismului, cea mai eficienta si cea mai periculoasa, atat pentru cel care incearca sa slabeasca, dar si pentru cel care doreste stabilizarea greutatii, consta intr-o mai buna asimilare a caloriilor din alimentatie si la extragerea unui profit maxim din ele. Un individ care in mod obisnuit extragea 100 de calorii dintr-un nevinovat baton cu lapte, va reusi, la final de regim, isprava de a sustrage 120-130 de calorii. Fiecare aliment va fi trecut prin ciur si prin darmon si-si va oferi esenta, substanta. Aceasta crestere a performantelor de extragere a caloriilor are loc in intestinul subtire, interfata dintre mediul exterior si sange.

Cresterea apetitului, reducerea oricarui consum si extragerea maximala de calorii isi unesc eforturile pentru a-l transforma pe fostul gras, acum slab, intr-un adevarat burete de calorii. In general, acesta este momentul cand pacientul, satisfacut de rezultatul obtinut, se gandeste ca poate in sfarsit sa lase garda jos si sa se lase purtat de vechile sale obiceiuri, iar acesta este motivul cel mai natural si cel mai frecvent al cresterii rapide in greutate. Prin urmare, dupa un regim bine directionat, dupa ce am atins greutatea dorita, este bine sa fim cat se poate de prudenti. Este perioada zisa a saltului inapoi, caci, asemenea unei mingi care tocmai a atins pamantul, greutatea are tendinta de a sari inapoi.

Nopalin Recomandări:

  • Persoanelor care urmează un regim de slăbire, datorită senzaţiei de saţietate ce apare în urma administrării tabletelor.
  • Persoanelor suferind de constipaţie, pentru a ameliora această problemă.
  • Pentru reducerea nivelului ridicat al colesterolului şi trigliceridelor.
  • Suferinzilor de diabet, pentru a le creşte consumul de fibre.
  • Persoanelor care au probleme cu celulita.

 

Cat timp dureaza aceasta reactie de recidiva?

In prezent, nu exista niciun mijloc natural sau terapeutic pentru a evita sau a reduce recidiva, iar cel mai bun mijloc de a te proteja impotriva ei este mai intai cunoasterea duratei acesteia, pentru a lupta pe parcursul acestui interval de timp, clar identificat, printr-o strategie alimentara potrivita. Am observat cu rabdare si timp indelungat aceasta explozie metabolica pe un mare numar de pacienti si am ajuns la concluzia ca perioada riscului marit de reingrasare variaza in jur de zece zile pentru fiecare kilogram pierdut, 30 de zile sau o luna pentru 3 kilograme, 90 de zile sau un trimestru pentru 9-10 kilograme. Acord mare importanta acestei reguli, pentru ca, din nou, absenta informatiei sau informatia vaga reprezinta riscul cel mai mare al unei persoane care tocmai si-a incheiat regimul. Cunoasterea pericolului si a duratei acestuia il poate ajuta considerabil pe cel avertizat sa traverseze aceasta perioada de tranzitie si sa accepte fara prea multa suferinta efortul complementar indispensabil pentru a neutraliza recidiva. Simpla trecerea a timpului, fara exagerari, ii va permite organismului reactiv, strangator si in alerta sa se calmeze. La capatul tunelului, il asteapta o mare calma si planul de stabilizare definitiva, cu o singura zi de regim pe saptamana. Intre timp, va avea nevoie sa urmeze un nou regim, un regim de deschidere care nu mai este un regim de slabit, dar totusi un regim care nu este liber de orice constrangere, ci este o libertate supravegheata, menita sa stapaneasca reactiile excesive ale organismului si sa impiedice recidiva.

Cum sa alegem o greutate de stabilizare potrivita?

Este dificila intrarea in etapa de stabilizare fara a avea un obiectiv ponderal precis, fara sa fi stabilit pentru viitor o greutate in acelasi timp gratifianta si usor de mentinut, mai ales daca ne-am pus in minte sa facem totul pentru a nu mai pune niciodata la loc kilogramele cu greu pierdute. Astfel, ma vad nevoit sa va ofer aici parerea mea, caci am asistat de prea multe ori la esecuri a caror principala cauza a fost o alegere nerealista a greutatii de stabilizare. Exista un mare numar de formule abstracte care incearca sa defineasca greutatea ideala in functie de inaltime, varsta, sex si osatura. Toate aceste formule sunt aplicabile teoretic, dar eu nu am mare incredere in ele, caci ele privesc individul statistic care nu exista in realitate. Ele tin cont cu atat mai putin de cazurile marginale de obezi, adica de predispozitia acestora catre ingrasare. Prin urmare, as incerca sa inlocuiesc aceasta greutate teoretica prin notiunea mai acceptabila de greutate stabilizabila. Si nu este deloc acelasi lucru. Cel mai bun mijloc de a calcula greutatea potrivita de stabilizare este de a-i cere chiar celui gras sa defineasca greutatea pe care o poate atinge cel mai usor si de la care se simte „bine in pielea sa”. Asta din doua motive: Mai intai, fiecare obez va fi remarcat ca exista niveluri de pierdere in greutate la care ajunge mai usor, altele la care ajunge mai greu si, in sfarsit, zone extreme, unde, oricare ar fi regimul adoptat, greutatea este misterios blocata, in experienta sa apare notiunea de „platou”, care este dificil de depasit. A incerca sa-si stabilizeze greutatea in aceasta ultima zona este o ineptie, caci efortul necesar pentru a o atinge este disproportionat fata de rezultatul obtinut. In ipoteza in care o astfel de greutate ar fi fost atinsa, a dori sa o mentii ar cere prea multe eforturi, insuportabile pe termen lung. In plus, in cazurile de surplus cronic de greutate, eu acord mult mai multa importanta notiunii de a se simti bine decat valorii simbolice a unei cifre abstracte si pretins normale. Cel predispus la ingrasare nu este un om normal, iar aceasta afirmatie nu are nimic peiorativ, insa de aici se subintelege ca acestuia nu trebuie sa i se recomande o greutate de stabilizare nepotrivita naturii sale. Ceea ce are el nevoie este sa poata trai normal, fiind de acord cu o greutate la care sa se simta in largul sau. Si daca o poate mentine, este deja o reusita. In sfarsit, este nevoie ca o persoana grasa sa retina greutatea maxima si minima atinsa pe parcursul marilor sale variatiuni ponderale. Caci greutatea maxim atinsa, indiferent de marimea perioadei de timp in care a avut acea greutate, este inscrisa pentru totdeauna in memoria organismului sau. Sa luam un exemplu concret: Sa ne imaginam o femeie de 1,60 m care, pentru o singura zi din viata sa, are o greutate de 100 de kilograme, ii este cu totul imposibil unei asemenea femei sa spere sa se stabilizeze la 52 de kilograme, asa cum i-ar putea sugera anumite tabele teoretice. Memoria biologica a organismului sau va pastra o amintire a greutatii sale maxime, ce nu se va sterge niciodata. A-i propune acestei femei sa ajunga si sa se mentina la 70 de kilograme pare teoretic mult mai rezonabil, cu conditia expresa ca ea sa se simta deja bine la aceasta greutate. Apoi, mai exista un cliseu dublat de o greseala totala de care este bine sa scapam. Majoritatea celor grasi si mai putin grasi isi imagineaza ca se vor stabiliza mai usor la o anumita greutate daca incep prin a cobori la o greutate net inferioara. A dori, spre exemplu, sa ajungi la 60 de kilograme pentru a te stabiliza la 70, este mai mult decat o greseala, este un pacat, caci efortul de vointa astfel irosit iti va lipsi puternic in momentul de angajare in stabilizare. Si, mai ales, cu cat incercam sa scadem greutatea unui organism, cu atat acesta va fi mai reactiv si va avea tendinta de a cadea in recidiva. In concluzie, trebuie aleasa o greutate stabilizabila, suficient de ridicata pentru a fi accesibila fara riscul de a se pierde pe drum, si destul de scazuta astfel incat sa poata oferi gratificatia si starea de bine potrivita pentru a fi inclinat spre a o mentine. Continuare…

Postat de Marius Diaconu proprietarul site-ului La Slabit